joi, 17 iulie 2014

Esti langa mine...

Probabil ma mint. Cred ca nici nu-mi pasa acum. De cate ori am iubit ca un om, am pierdut un alt om. Atatea etape m-au adus in punctul asta, incat nu-mi mai doresc sa detin pe cineva. Am iubit in atatea feluri, dar niciodata atat de frumos si detasat. Am avut acea sete permanenta de vise, am vrut sa-mi potolesc nevoia de nebunie primara si m-am agatat de oameni mici. Nu regret. Datorita lor sunt aici. Datorita lor pot iubi un gest, o simtire, un moment unic, altfel...Viata mi-a oferit un cadou pe masura viselor mele. L-am primit pe El. Nu e al meu, nu vreau sa fie. Nu-i construiesc cusca si nu ma agat cu bratele de el. Nu-l intreb nimic, de fapt, stiu atat de putine lucruri despre omul din el. Poate nici nu vreau sa stiu. Ar deveni totul atat de obisnuit, de ordinar. Il cunosc cand imi fura respiratia si o adopta. Il cunosc cand ma atinge si-mi pune pana dupa pana, in aripi firave inca. Ma construieste si ma duce involuntar in lumea in care existam doar noi doi, fara oameni, fara limite, fara reguli. Acolo suntem dumnezei, acolo simtim. Ne simtim! nu vreau sa-mi fie frica sa te pierd, nu vreau sa te retin, nu vreau sa stiu de tine inafara mea. Nu vreau sa simt ca un om, si nu as putea langa tine...m-ai invatat altceva. Imi place acest altceva. Trebuie doar sa-mi dai voie sa iubesc divinul din tine, restul e pentru ceilalti. Si eu nu vreau restul. Cauta-ma cand lipsesc din tine. Si iubeste altceva decat vezi. Asa voi fi mereu fericita. Si completa...

vineri, 18 februarie 2011

"Oameni nebuni"



Nu sunt om nebun, precum te-au proclamat pe tine, al meu Mihai, rege al iubirii...Te inteleg si te ador, iar simturile tale ma fac sa imi doresc lumea ta departe de lumea mea, atat de seaca si inutila. Nu mai vreau sa fiu adoptata, pentru ca nu ma mai las adoptata de ei, nu-mi ofera ce-mi oferi tu, nu ma pot trai, gandi, simti...Te iubesc prin apa , aer,flori si luceferi, te iubesc prin lumea care mi-ai oferit-o, si care ma face la fel de nebuna ca si tine. Iti aud rasul ironic si raspicat : " Nebuni sunt ei, iubito, noi suntem Dumnezei, nici moarte nu exista, nici Nimic, noi doi suntem Totul, avem toata lumea in noi, si e la picioarele noastre..."
Saracacios e invelisul nostru, avem haine rupte si vinovate, dar nu ne pasa..M-a luat de mana si m-a iubit cu privirea, cu zambetul, mi-a aratat lumea Noastra. Nu mai am nevoie de nimic.

Mi-e dor de tine, Eminul meu iubit!


Plapand, un trup mic de femeie se arata in lumina lunii, calcand usor iarba amortita de somn. Haina din matasa albastra, deschisa la piept, parul dezordonat mangaiat de adierea vantului, ochii negri si buzele vinete de dorinta, ii ilustreaza portretul pentru a ramane vecinic in mintea muritorului. Te caut Luceafar rece, demon al vietii si iubirii, te caut in disperarea muta, ca un copil ce-si cauta patura in intuneric sa se inveleasca...[...]
Cu ochii privind in gol, El apare si calca pe urmele lasate de picioarele ei desculte. Se uneste cu ea in vis, in respiratie, si ii cauta gura pentru a sorbi fiinta ei. M-a prins de talie si m-a strans la pieptul sau, mi-a apasat durerea, si mi-a strans temerile intr-un boboc de floare, pe care l-am rasfirat in vant...Mi-a zambit, si am simtit durere, rau, de dorinta si nebunie. L-am adorat atunci ca pentru o mie de ani si pentru o secunda, si mi-am dorit sa fiu libera, sa-l pot sfasia, sa il pot mangaia...
Mi-e dor de tine, noapte luminoasa cu miros de flori salbatice precum sufletul meu, mi-e dor de tine, mester de vise si iubiri care nu ne apartin, mi-e dor de tacere si gol in jurul meu, cu tine alaturi sa ma invaluiesc. Cat de sarace sunt cuvintele simturilor mele...

sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Ne revenim ...sau nu??


Mi-am ingropat lacrimile acum un an de zile. Am fost fericita ca am reusit, si am sperat sa nu mai cad in aceeasi capcana. De atunci am avut doar impresia la dispozitie, si un cui l-a scos pe celalalt. Dar uite, m-am lovit din nou de un zid, asemeni mie prin structura, si fara minte am inceput sa dezgrop senzatia gustului amar si neimplinit. Oare imi place durerea?....eu nu ma mai inteleg...Atata timp am pus caramida peste caramida, sa imi formez fortareata, si iata ca mai gasesc o caramida sparta prin care bate vantul incetisor. Am cumparat de la iluzionisti, sau traficanti de stari ciudate, m-au inselat si eu nu am observat in setea mea de a ma construi. Mi-e dor de zambet, mi-e dor de natura, mi-e dor de acea muzica a durerii care m-a cucerit. Am dezgropat, am facut-o iar, insa...renunt mai repede. Voi bea o sticla de nebunie, si imi voi hipnotiza sufletul. Pentru ca alta solutie nu am, si vreau sa fiu eu cu mine.

miercuri, 26 ianuarie 2011

renewal


Again aceelasi lucru imi revine. ???? . Eu nu mai vreau strigatele acelea de durere, pe care nu le aude nimeni, nu mai vreau sa mi se simta singuratatea, nu mai vreau sa ma desfac in bucati. Prea mult a fost pana acum si nu a avut nici un sens. Simt ca imi pierd din nou o putere, doua, dar raspunsul la acest fapt e furia mea, nu altceva. Ma intind pe scandura calda, ma invelesc cu zambete si intamplari, si adorm sperand sa visez aceleasi lucruri cu un final modificat. Cat e de frumos sa stii sa iti creezi lumea ta! Esti propriul tau Dumnezeu....Iar apoi, sa dai de om, care e altceva prin invelis, si sfarsesti prin a te indeparta de el...Credeam ca e mai usor si mai bine sa comunicam fara sa vorbim, doar cuvantul are putere, si atatea distruge! Mai nou, m-a cucerit un zambet :) "E cel mai frumos zambet" Dar zboara liber si uimeste-ma, fa-ma sa te iubesc si sa ma pierd in tacerea ta...Ma face fericita!!!!;))

sâmbătă, 20 februarie 2010

libertate






Gust libertatea dar o am pe buze doar cand ma saruta...Voi invata oare sa nu ma pierd in dureri si fantome, voi reusi sa fiu acel observator al propriei situatii? Am revenit cu picioarele pe pamant, si incerc sa imi abandonez corpul-durere pe undeva pentru ca prea multa mizerie a strans. Ma eliberez putin cate putin in fiecare zi, si nu pot decat sa ma bucur ca totul se intampla asa cum trebuie. Imi spuneam ca sunt singura. Dar nu e adevarat. Nimeni nu e singur absolut. Dyandoe...te-am uitat :) pentru ca cea mai mare greseala a omului e ca traieste in trecut sau viitor, iar clipa de acum nici nu o constientizeaza. Alegem : constienta sau inconstienta

vineri, 27 noiembrie 2009

fidelitate de sisif

uai...nu am obosit sa iubesc!!! tot ce am gasit in drum imi vorbeste despre iubire...am hotarat sa iubesc si sa nu plang. te voi iubi mereu dyandoe al meu, pentru ca eu te-am creat, si te creez zi de zi si noaptea in vise. te iubesc, te ador, te tin in brate, plang pe umerii tai si te ascult. imi dai viata si putere prin simplul fapt ca existi si respiri acest aer de terra. nu vreau sa te conving de nimic. iubirea nu se demonstreaza, doar se simte. daca vei simti ca esti fericit din senin, daca vei iubi viata doar asa cum e....sa stii ca eu am fost acolo cu tine. te-am iubit si cand adormeai obosit de viata, iti iubesc lacrimile care ma dor, vreau sa iti aud respiratia sa o pot iubi la infinit, iar zambetul tau a fost mereu cel mai "deosebit cadou pe care l-am primit vreodata". de aceea " iti multumesc din suflet si te sarut".de-ar fi sa urc acelasi bolovan la infinit, o voi face, dar nu pentru a-mi darui un chin, ci pentru a simti ca poti iubi cu adevarat, fara cuvinte, fara carne, doar simtire....te ador la infinit dyandoe, copil indigo si suflet de sacrificiu